Poezie Omul care bate la poarta cerului

2 Împăraţi 5:1-14



De eşti un om cu vază şi plin de-nţelepciune

Şi crezi, că ai totul şi că nimic nu îţi lipseşte

Eşti inteligent, nimic nu se abate peste tine

Şi te întrebi uimit, ce îţi mai trebuieşte,



Descoperi cu mare uimire şi stupoare

Că Domnul Dumnezeu a îngăduit

Să ţi se-ntâmple un necaz foarte mare

Şi ai impresia, că doar de tine s-a lipit.



Şi-atunci, devii un pic cam mânios

Şi nu accepţi, că asta, ţi se întîmplă ţie

Dărâmi şi-arunci cu toate lucrurile jos

Eşti furios şi vrei să tai în carne vie.



Nu-i bine-aşa, tu eşti copil de Dumnezeu

Nu eşti lumesc, o reputaţie tu ai de apărat.

Cu chin şi suferinţă ai adunat-o foarte greu

Nu pierde, ceea ce-atât de greu ai câştigat.



Înalţă mâinile spre Locul Sfânt al Tatălui

Privirea aţinteşte-o sus în cer la Tron

Şi bate cu credinţă la Poarta Cerului

Acolo Îl găseşti pe bunul nostru Domn.



Pentru că tu te-ncrezi în Dumnezeu

Eşti omul care bate, la Poarta Cerului

Îl chemi în ajutor atuncea când ţi-e greu

Şi nu dai înapoi în faţa răului.



Şi chiar de s-ar abate-asupra ta

Vrăjmaşi, mai mulţi de-o mie

Dumnezeu, e Cel, ce pentru tine va lupta

Doar să baţi la Poarta Cerului, atâta trebuie.



O Doamne, dă-mi înţelepciune şi putere

Ajută-mă să merg pe calea dreptului

Ca-n bucurie sau durere

Să vin la Tine, bătând la Poarta Cerului.



În toate lucrurile, este mult mai bine

Să mă bazez pe ajutorul Domnului

De aceea, aleg acum să vin la Tine

În fiecare zi, să bat, la Poarta Cerului.



Îţi mulţumesc Doamne că Tu îmi dai de toate

Îţi mulţumesc, Tu Isuse veghezi asupra mea

Îţi mulţumesc, că doar cu Tine pot şi se poate

Să fiu omul, ce bate-n fiecare zi, la Poarta Ta.

AMIN

9.05.2010 Firenze