Poezie Dulcea siguranţă

DULCEA SIGURANŢĂ...



În mine locuieşte o dulce siguranţă:

E starea ce mă face să ştiu că-s mântuit

O spun în umilinţă dar şi cu cutezanţă

(Vă rog nu m-acuzaţi de aroganţă)

Sunt sigur că Mesia în Slavă s-a suit...



S-a dus să-mi pregătească o locuinţă-n Plaiul

Unde vor fi luaţi toţi ce-au rămas cu El

Că-n sângele-I vărsat şi-au transformat ei traiul

Şi nu s-au contopit cu ce oferă paiul

Şi-au acceptat mesaje ce-arată sfântul ţel.



Asaltul incisiv al sterpei propagande

Nu îmi clinteşte crezul format lângă Păstor

Să-mi dea palate cu feerice verande

Tot nu-i aduc lui Lucifer ofrande

Căci nu cu el avea-voi râvnitul Viitor.



Când umbre de-ndoială mi-atacă-ncredinţarea

Că-n ceasul hărăzit la Cer voi fi răpit

Mă duc la tronul unde-am primit chemarea

Şi văd Lumina ce naşte vindecarea

Şi iar cu certitudini sunt, pe deplin, stropit.



O, dulce siguranţă te am ca ghid divin

Nu eşti miraj ci eşti realitate

Cu tine pe cărare pot, drept, să mă menţin

Şi pot să-ndur cel mai teribil chin

Mă legi direct de Sfânta Trinitate.



Iar când călătoria prin lumea frământării

Se va sfârşi-n Tărâmul cu stări dumnezeieşti

Mă voi gândi, nostalgic, că-n tot cuprinsul ţării

Am spus că Mântuirea-i cheia-ncununării

Cu razele curate din sferele cereşti.



gc/ 7 iunie, 2011