Poezie SCRISOARE CĂTRE EFES

SCRISOARE CĂTRE EFES



Apoc. 2.1-7



Cel ce ţine şapte stele

şi întregul Univers

îţi trimite o scrisoare

ţie, înger din Efes !



Domnul sfânt, Lumina lumii,

Mielul cel înjunghiat,

Se gândeşte-acum la tine

dupã ce te-a cercetat.



El Se plimbã printre cele

şapte sfeşnice arzând

şi-ţi cunoaşte osteneala,

zelul, fapta şi-orice gând.



Da, Eu îţi cunosc rãbdarea,

tot ce-n lume-ai suferit;

pentru-a Mea Împãrãţie

tu de chin nu te-ai ferit.



Ştiu, ai pus la încercare

solii falşi, lãudãroşi,

şi nu i-ai gãsit apostoli

ci doar nişte mincinoşi.



Însã vina ta cea multã

este cã nu ai rãmas

în iubirea clocotindã

ce-o aveai în primul ceas.



Unde-ai fost - adu-ţi aminte -

pe ce treaptã, cât de sus !...

Şi acum în ce abisuri

nevegherea te-a adus.



Te întoarce cu cãinţã

la iubirea cea dintâi

dacã nu vrei fãrã sfeşnic

şi în beznã sã rãmâi.



Nu-i destul sã negi pãcatul,

sã-l condamni cu-adânc dispreţ,

dacã dragostea cereascã

n-are pentru tine preţ.



Cel ce biruie în lume

pofta prin Cuvântul Meu

va mânca din Pomul Vieţii

Raiului lui Dumnezeu.