Poezie BUNULUI SAMARITEAN (1)

BUNULUI SAMARITEAN



Cu gând sã treci prin Ierihon

mai vino, Doamne, înc-odatã

sã curmi al lumii negru zvon

cã ne-a uitat cerescul Tatã.



Opreşte-Te puţin în cale

sau chiar mai mult ca-n Ierihon

cãci Bartimeii-Ţi dau târcoale

dar glasul li-i prea monoton.



Când mulţi trec iar cu nepãsare

ca şi un preot sau levit

rãmâi la noi în Adunare

s-ajuţi cãzutul greu rãnit.



Asinul Tãu e orişicine

ar vrea sã facã voia Ta.

Noi Te chemãm din zãri senine

şi-am vrea sã-Ţi spunem azi ceva :



Ne toarnã iar ulei pe ranã

şi vin din viţele cereşti

cãci tot poporu-aşteaptã hranã

şi noi n-avem nici cei doi peşti.



Iar cei doi lei daţi ca arvunã

învaţã-ne sã-i mânuim.

În geruri mari şi în furtunã

de încercãri sã nu fugim.



Te-aşteaptã azi inimi rãnite

o, Bunule Samaritean,

sã vii cu leacuri potrivite

în al credinţei noastre han !



Trimite grabnic ajutorul

celor cãzuţi în negre vãi

cãci Tu, doar Tu, ne eşti Pãstorul

care ne aperi de cei rãi.



Trãim în zile mari şi grele.

Veghind, lucrând noi Te-aşteptãm

încununat de sori şi stele

şi psalmi de laudã-Ţi cântãm.