Poezie SLĂVITA STÂNCĂ

SLĂVITA STÂNCĂ



Ps.95



Sã cântãm cu bucurie

Domnului, eterna Stâncã,

neclintitã Temelie

printr-o dragoste adâncã.



Pe a Duhului octavã

sã cântãm cu-nflãcãrare

Creatorului din slavã

ce-a zidit şi munţi şi mare.



În smerenie deplinã

sã ne închinãm fiinţa

Domnului care-i Luminã

şi-a sãdit în noi credinţa.



El ne-a dãruit şi viaţa,

şi fiinţa şi mişcarea.

Iar când vine dimineaţa

ne-ntãreşte alergarea.



El e Domnul şi Pãstorul

ce ne duce la pãşune.

Noi Îi suntem azi poporul

scos din moarte şi genune.



Renunţaţi la împietrirea

inimii înşelãtoare

sã primiţi din cer iubirea

care dã oricui iertare.



Sã cântãm cu inimi bune

imnul dragostei curate

ce-ntr-un duh de rugãciune

a jertfit tot ce se poate.



Rãspândind miresme sfinte

ca-ntr-o primãvarã mãrul

sã iubim şi noi fierbinte

împlinind tot adevãrul.



Domnul slavei e la uşã

şi ne-aşteaptã cu rãsplata.

Scoate-ţi jarul din cenuşã

pentru ceruri sã fii gata.