Poezie Acum sau niciodată

Azi se face o strigare,

În popor se-aude-un glas,

Lung răsună o chemare,

Ce te-ndeamnă: „Fă un pas!”



De eşti tânăr, nu contează,

Sau bătrân tu chiar de eşti,

Vocea blândă nu-ncetează

Să te cheme cât trăieşti…



Om bogat de-ai fi, cu nume,

De te ştie-nalt orcin’,

De îţi merge faima-n lume

Ca un soare-n cer senin,



Sau de-ai fi un om în zdrenţe,

Fără cinste-n jurul tău,

Făr’ cuvintele măreţe,

Şi mereu, de-ţi merge rău,



Orişiunde-ai fi, oricine,

Nu contează chiar nimic…

Căci atunci când moartea vine,

Tot părea-va-ți mult prea mic…



Vine-o zi când viaţa care

O trăieşti pe-acest pământ,

Viaţa ta ce poate-ţi pare

Că-i mai lungă ca un vânt,



Se sfârşi-va-n clipe-amare,

Dispărea-va ca un nor,

Şi-ai să laşi în urmă-n zare,

Tot ce-ai strâns cu-atâta zor…



Şi apoi, o veşnicie,

Vei sta trist, mereu plângând,

Vei zăcea în neagra glie,

Cu păreri de rău în gând;



Sau vei sta în veci în faţa

Lui Isus dacă-L primeşti,

Răsplătit-a-ţi fi speranţa,

Dacă astăzi Îl iubeşti.



N-amâna. Poate la noapte,

Vei pleca de pe Pământ,

Îndepartă orice şoapte,

Vin’ acum, la Domnul Sfânt.



Poţi să ai tu siguranţa

Că trăi-vei înc-un ceas?

Oh, amice, scapă-ţi viaţa!

Fă acuma primul pas!



Azi ai şansa mântuirii,

Azi tu poţi să fii iertat.

Ieşi din groapa răzvrătirii,

De Isus eşti aşteptat!



Prieten drag, nu rătăci…

Adu-ţi povara toată

La Isus. Te va primi;

Acum, sau niciodată!