Poezie Cincizecime (3)

CINCIZECIME



Cand Te-ai inaltat la Ceruri, Doamne, Fata Ta slavita

Stralucea precum un soare peste zarea fericita….

Ucenicii Tai, Iisuse, Te priveau cu-ndurerare,

Din genunchi, cu ochi-n lacrimi, ei cereau a Ta-ndurare.

Tu-I lasai pentru o vreme ca orfani in asta lume,

Cine va mai fi, Iisuse, cu iubire sa-i indrume?!

Cum stateau cu ochii tinta, tot privind spre norul care

Iti acoperea Fiinta, iata, s-au desprins din zare

Doi barbati cu chip de ingeri, ce purtau albe vesminte.

Ei le aminti porunca ce-o spusesesi mai –nainte,

Sa nu lase-Ierusalimul cel lipsit de mangaiere,

Ci acolo sa astepte pana vor primi-o putere

Ca sa-Ti fie-n urma martori, vestind dulcele Tau Nume,

Din Samaria, Iudeea…, pan-la margine de lume….



Era ziua Cincizecimii, ziua Roadelor sfintite,

Pe cand se rugau cu lacrimi si cu inime zdrobite.

Se cutremura si locul de-a lor stare-ndurerata,

Atunci se-auzi un sunet, ca un vajait si iata,

Limbi de foc au fost vazute ce stau peste fiecare

Si toti s-au umplut de Duhul si de-a Lui inflacarare

Si era in ziua –ceea o multime adunata

De prin toate-a lumii neamuri, cum nu stim de-a fost vreodata!

Iar multimea asta mare asculta incremenita

Cuvantari care strapunge orice inima-mpietrita

Si se minunau de toate si ziceau toti cu mirare:

Cum se face de-ntelegem limba noastra fiecare?!...

Duhul Sfant era Acela ce le talmacea cuvantul,

Cum mireasma primaverii, peste zari, o poarta vantul,

Cum a fost mai inainte de caderea-n razvratire,

Cand cu toti aveau o limba si a dragostei sfintire.

Ei simteau cum le pulseaza sangele-nfratirii sfinte

Si au fost in ziua aceea cam trei mii de legaminte!



Cincizecimea-a dat prin veacuri roade, cele mai bogate,

“Cei dintai crestini” – prinosul suferintei indurate.

Domnul isi privea din ceruri Rodul Suferintei Sale

Si Se-nviora vazandu-Si turma pe-a Iubirii Cale….



*

- Doamne, Duhule Preasfinte, tu-ai suflat cu indurare

Si prin valea umbrei mortii, pe-unde zaceam fiecare;

Ai trimis la noi Profetul pregatit prin suferinta

Si in vremea cercetarii ne-ai dat lacrimi si cainta.

Astfel ne-am putut intoarce langa Crucea Mantuirii,

Unde am aflat Viata si minunea infratirii.

Fara glasul lui profetic nici n-am fi stiut vreodata

Ca noi suntem frati, si-n ceruri toti avem acelasi Tata.

Era focul si altarul, era jertfa pregatita,

Insa toti eram departe de-a Ta cale fericita…

Zece mii de-ar fi in lume-nvatatori sau oricati fie,

Numai unul ni-e parinte pentru a nostra vesnicie.

El, mai mult decat o mama, ne-a nascut in suferinta

Si in lacrimile sale pentru a slavei biruinta!...

Nu putinul ce ni-l cere azi sa-l ducem fiecare,

Caci iubirea noastra nu sta intr-o lacrima si-o floare,

Ci-n deplina daruire pentru Domnul pe vecie,

Numai astfel ii aducem si-n mormant o bucurie….



Fratilor, azi e Cincizecime, ziua Roadelor Sfintite,

Sa aducem pentru Domnul Darul inimii smerite,

Astfel se va face-n Cerurui cea mai mare Sarbatoare,

Cand recunostinta noastra i-o aducem la picioare!





AMIN