Poezie VESTEA NOUĂ

VESTEA NOUĂ



Fapte 14.15



De douã mii de ani încoace

în lume se tot dã de veste

cã Jertfa-i un izvor de pace

pe-a Golgotei înalte creste.



Veniţi voi, culmi îndepãrtate,

pustiuri ce n-aveţi nici rouã,

voi, dealuri şi râuri secate,

şi ascultaţi o Veste nouã.



Pe-un deal ce Golgota se cheamã

se-nalţã cãtre cer o cruce.

Iubirea ei cu glas de mamã

spre viaţa nouã vã conduce.



Şi de sub crucea sângeratã

un râu de apã cristalinã

revarsã peste lumea toatã

potop de har şi de luminã.



O nesfârşitã primãvarã

ce însoţeşte Râul Vieţii

te face liber de povarã

în zorii dragi ai dimineţii.



Veniţi voi, cei trudiţi sub soare

şi însetaţi de fericire !

Şi treceţi azi orice hotare

s-aflaţi divina mântuire.



Veniţi ostroave-ndepãrtate,

voi munţi, voi dealuri şi coline,

voi râuri mari învolburate

şi beţi din unda apei line !



Veniţi, nu vã ascundeţi faţa !

Daţi orice piedici la o parte

primind în dar din ceruri viaţa

ce-nvinge negurã şi moarte.



Lãsaţi orice prejudecatã

şi visurile trecãtoare

ce-apun cu toate deodatã

şi nu vã dau nimic sub soare.



Izvorul sfânt de mântuire

vã cheamã iar şi vã aşteaptã.

O, nu fugiţi de-a Sa iubire

şi-alegeţi astãzi partea dreaptã !



O lume-ntreagã-i însetatã

în arşiţa ce tot mai creşte.

Veniţi la apa minunatã

a Domnului ce vã iubeşte !



Chemaţi copacii din grãdinã

şi orice plantã din naturã

la apa rece cristalinã

ce vindecã orice arsurã.



Şi orice necuvântãtoare

sã vinã fãrã şovãire

cât încã poate-afla sub soare

în apa linã potolire.



Veniţi voi, insule-nnoptate,

pustiuri fãrã ploi şi rouã,

voi, dealuri şi câmpii uscate

şi-aflaţi acum o Veste nouã !