Poezie A inviat scanteia lumii noastre

Si intunerecul

si-a adunat toti inferni sai

sau sfatuit,zicand

`hai sa rastignim lumina`

si planuri au facut

cum sa crucufice oare

`scanteia lumii noastre`



Si au apelat la mintile noastre

si nebune ele, doritoare

de mandrie si pline de pacate

au rastignit `scanteia intregii lumi`

chinuindo batjocorindo

pedepsita impreuna cu pacatul.

El fara cusur

si a rabdat, sa jertfit

sa lasat rastignit

El lumina cel transformat im om pe pamant

a suferit



Inchis intrun mormant

dar boldul mortii negre infioaratoare

la invins,

si a luminat din nou

disecand puterea intenernului

inviind, daramand piarta mormantului

invingand umbra seolului



Stralucind, stralucind

si speranta, o noua viata

o noua cale in zare

spre infinitatea sclipitoare

a daruit omului chinuit

si celui ce la el sa intors

si a recunoscut ca si pt el a inviat

si azi l-am vazut cum in mine sa inaltat

cum ma asteapta in cerul minunat

si cum o data va reveni



A inviat! asta am asteptatat

sa inaltat! asta ma minunat

ma iertat! asta ma salvat

ma iubit! de asta m-am indragostit

si o infinitate astept

sa fim in veci in iubirea infinita