Poezie ISUS ŞI IUBIREA

ISUS ŞI IUBIREA



„Şi-acum Tu, Doamne, ai de gând

s-aşezi din nou Împãrãţia ?",

aşa-L întreabã cu glas blând

şi azi creştinii pe Mesia.



"Nu-i treaba voastrã ca sã ştiţi

şirag de vremuri şi soroace !,

le spune Domnul plin de pace.

Ci voi aveţi un crez : IUBIŢI !



Iubiţi cu-a Tatãlui iubire

ce izvorãşte din Calvar

cã nu-i nici Rai, nici rãsplãtire

de n-ar fi dragoste pe-altar !



Iubirea-i noua Mea poruncã.

Iubiţi pe fraţi cu-al jertfei preţ

dar şi pe cei ce vã aruncã

ocãri şi urã şi dispreţ !"

*

Iubirea, deci, nu-i vorbã goalã,

nici zâmbet afişat cu falã,

ci-i jertfã pentru cei sãrmani.

E-a suferinţei naltã şcoalã

pentru prieteni şi duşmani.



De vreţi cumva a o cunoaşte

în fapte bune o-ntâlniţi.

Şi ea, doar ea, vã mai renaşte

dacã în suflet o primiţi.



Iubirea-i cerul ce coboarã

în orice inimã de lut

şi-i lasã-n dar o primãvarã,

un sclipet nou de piatrã rarã

şi-un nimb de slavã nevãzut.

Nu poate fi iubire-adâncã

în gândul inimii de stâncã,

şi nici în sloiul cel de gheaţă

în care vântul suflã încã

dar n-are niciun fel de viaţă.

Iubirea-i har dupã Scripturã,

luminã, pace şi cãldurã

ce-mparte tuturor speranţă

şi schimbã-n hainã orice zdreanţă.



Ea încãlzeşte pe oricine

şi-i umple pieptul de rubine

nu numai când pe cer e soare

ci şi-n moment de strâmtorare

când nu se-aşteaptã numai bine.

Ba chiar şi-atunci când iarna vine

cu frig, cu viscol şi ninsoare.



Iubirea-i serv umil în lume

ce nu vrea fast şi nici renume.

Şi nici rãsplatã nu aşteaptã

când vrea pe alţii sã-i îndrume.



Ea ţine-ntruna calea dreaptã

cu orice preţ de suferinţă.

Şi-n tot ce face, prin credinţă,

ea laudã voioasã-n toate

pe Dumnezeu şi-a Sa dreptate.



Iubirea-i adevãrul vieţii

ce L-au vestit de mult profeţii.

Ei o vedeau atunci prin Duhul

dar azi de ea e plin vãzduhul

şi orice inimã smeritã.

Iubirea rabdã, rabdã-ntruna.

Dar ea nu va rãbda minciuna.

Cel ce nu crede Adevãrul

nici în iubire nu va crede.

Şi-aceasta-n viaţa lui se vede

chiar de l-ar proclama tot cerul

un fiu al slãvilor eterne.



Dar cine chiar în praf se-aşterne

sã fie-al fraţilor sãi rob

el va culege bob cu bob

a dragostei aleasã roadã

chiar dacã mulţi, ca pe un ciob,

l-au tot cãlcat acolo-n stradã.



Isus cel sfânt când va apare

pe norii cerului curat

pe cel cu dragoste mai mare,

ce-aici în lumea vinovatã

pãrea un ciob neînsemnat

şi-o zdreanţă veşnic aruncatã,

îl va lua cu El deodatã

la Nunta Lui cea minunatã.



* *



O, dacã n-a-ncolţit în tine

Iubirea slãvilor divine

tu eşti un om nenorocit !

De-ţi este inima pãgânã

de nu ţi-i Dragostea stãpânã

cum ai putea fi fericit ?!

Isus ne-a dovedit mereu

cã Dragostea e Dumnezeu ...