Poezie SA NE TREZIM DIN NEPASARE

SA NE TREZIM DIN NEPASARE





Sa ne trezim din adormirea

Si din a noastra nepasare

Spre cer sa ne-atintim privirea

Sa-i cerem lui Isus iertare



Noi, stim ca El e plin de slava

Si sta in Cer, cu Tatal Sau

El, tine omenirea-ntreaga

Si o pazeste de Cel rau



Il doare, cind aceea care

Prin singele Sau, s-au spalat

Dar, lui Satan, dau ascultare

Nu pretuiesc, ce-au capatat.



Il doare, cind prea slabi, Ii vede

Si prea usor, de manevrat

Si prea usori, la minte-i crede

Desii, El, viata-n dar, le-a dat



El, tronul, l-a lasat deoparte

Si chiar splendorile ceresti

De Mintuire, s-aibe parte

Si sa traiasca-n veci de veci.



Prin moarte, a trecut, pe cruce

Pe oameni, nespus, i-a iubit

Pe om la cer sa-l poata duce

Cu singele Lui, a platit.



O plata dura, rusinoasa

Si tare grea, incrincenata

Ce doar o fire credincioasa,

O pretuieste, si se-ndreapta



Sa ne grabim, s-avem iertare

Tot, ce ne cere sa-mplinim

Si cu smerenie, cu-ndreptare

Noi, pe Isus, sa il gasim



Si cu iubire pe vecie

Noi, pe Isus, sa il urmam

A noastra viata, a Lui, sa fie

Ca Mintuirea-I, datoram





amin