Poezie N-am cuvinte, indeajuns

N-am cuvinte, indeajuns





N-am cuvinte, indeajuns

Ca sa pot sa-ti multumesc

Mana, pe mine ti-ai pus

Cand simteam, ca ma sfarsesc



Cand simteam durerea crunta

A pacatului, amar

Cand traiam doar in deruta

M-ai atins ,cu al Tau Har



Singurul ,ce m-ai vazut

Amarat ,cium ma zbateam

Doar pe Tine, te-a durut

Cand mereu ma prabuseam



Loviturile primite

In cadere, ma dureau

Exact si bine tintite

Tot pe mine, ma loveau



Si nu mai aveam putere

Singur piept sa le pot tine

Dar o mare mangaiere

Am primit atunci prin Tine



Harul Tau cel minunat

Cu putere, m-a atins

Si din colb, m-a ridicat

Recunoscator, am plans



Am simtit iubirea, Ta

Si din nou, am prins putere

Mana Ta, ma mangaia

Si nu mai simteam, durere



Palmele adanc strapunse

De la cuie, le vedeam

Peste mine, erau puse

Ca balsam, ma alinau



Eram alt om de acuma

Totu-n mine s-a schimbat

Si mi-am zis ca-ntotdeauna

Lupt, de trebuie luptat



Nu ma dau batut, nicicand

Celui Rau, sa se faleasca

Cu Isus pe acest pamant

Totul, o sa-mi reuseasca



Si la Cer, cu El voi fii

Cat traiesc am sa-l slujesc

Si cu El ,in Vesnicii

Voi trai ,caci il iubesc



El, mi-e mama, El mi-e tata

Frati si tot ce pot avea

Si nu mai vreau, niciodata

Fara El, ca sa pot sta



El, Izvor de Apa Vie

De-a mea viata, sa-ndurat

Numele, slavit sa-i fie!

Viata Lui, in dar mi-a dat.



amin