Poezie INTAI, A FOST, CUVINTUL

INTAI, A FOST, CUVINTUL





Cucintul, a fost dat de Dumnezeu

Si primul, folosit, pe acest Pamint

Iar Tatalui, de loc, nu i-a fost greu

El, toate, le-a facut doar prin Cuvint



Si cerurile mari, El, le-a creat

Uscatu-ntreg si apele, intinse

Si cu exactitate, le-a delimitat

Si toatein Cuvint, au fost cuprinse



Si pe om, l-a creat pentru Pamint

Si toate i le-a dat in stapinire

Si a dorit in vesnicii, sa fie sfint

Nevoie, sa n-aibe, de Mintuire.



Si i-a mai dat vigoare, tinerete

Si-a vrut sa-l vada, mereu fericit

I-a dat Pamintul, cu-a lui frumusete

Si toate i le-a dat, ca l-a iubit.



Cu omul, Domnul a comunicat

De tot ce a fost rau, a fost ferit

Adam si Eva, nu L-au ascultat

Si pentru asta, Domnul greu i-a pedepsit.



Pedeapsa, ce-au primit-o a fost rea

El, moartea le-a adus, a sters Eternitatea

Sa nasca in durere, si cu o truda grea

Sa-i simta crunt pedeapsa, si-a retras bunatatea



SI ca parinti, durerea,le-a dat ca sa cunoasca

Cind, unul dintr-e fii, s-a facut ucigas

Din ura, gelozie, a facut sa se nasca

Prin crima ce-a facut, pacatu-i e partas.



Domnul a regretat, ca pe om l-a creat

Dar, i-a mai dat o sansa,sa scape de la moarte

Pe Fiul Sau, Isus, drept jertfa, L-a lasat

Ca oamenii, prin El sa scape de pacate



Si din neascultare, cu cit mai mult trecea

Pacatul a intrat in lume, tot mai mult

Prin faptele lor rele, pe chip li se vedea

Ca Cel rau, ii pindea, mereu pe acest pamint



Iar raul s-a extinsa cu o rapiditate

De neinchipiut. Pacatu a cistigat.

Iar Domnul, tot vedea, iar tot din bunatate

El a permis, ca Fiul, sa-i spele de pacat.



Cind Fiul a venit,El slava si-a lasat

La Tatal sus in ceruri, la Tronul cel regesc

Pe acest Pamint bolnav, in Om s-a intrupat

Si cu ai Lui apostoli, iertarea o vestesc



Si El facea mereu, minuni si lecuiri

Si cu iubirea Lui pe toti,ii ajuta

Iar cei care-L vedeau, in teama si mariri

Pe unde El trecea, multimea Il urma



Si incepea sa creada ca El e Salvatorul,

Acel ce din iubire, slava si-a lepadat

Credeau ca este Mielul pe care Creatorul

L-a dat la moarte grea, sa-i spele de pacat



Si mult, nu va mai trece, acest bolnav Pamint

Ingreunat de rele si de multe pacate

Si va venii din ceruri, al nost Isus preasfint

Ca sa ne ia cu El, sa ne duca, departe.



Sa ajungem sus, la Tronul,Tatalui Preainalt

Nici teama nici durere, acolo nu va fii

De asta Tatal nostru, pe Fiul Sau l-a dat

S-avem cu totii, sansa, sa fim in Vesnicii





amin

Prin faptele,lor rele, pe chip li se vedea

Ca Cel rau, ii prindea, mai mult pe acest Pamint



Iar raul, s-a extins cu o rapiditate

De neinchipuit. Pacutu a cistigat.