Poezie O, Doamne, ai milă...

O, Doamne, ai milă de sufletul meu

Şi iartă-mi greşita umblare,

Zdrobeşte-mi în cioburi netrebnicul eu

Şi-n mine de-apururi rămâi Dumnezeu

Mereu mai frumos şi mai mare.



Alungă-mi ruşinea şi gândul murdar

Şi spală-mi întreaga fiinţă,

Cu Duhul iubirii inundă-mă iar

Să-mi ard pentru Tine viaţa pe-altar

În sfântă şi dreaptă credinţă.



O, umple-mi simţirea mai mult, mai aprins

Să nu Te mai las niciodată,

Iar dorul de Tine mereu neînvins

Să-mi fie pecetea şi focul nestins

De-apururi în inima-mi toată.



Sădeşte în mine sfinţenia Ta –

Podoabă prea scumpă şi vie –

Curată să-mi fie smerenia mea

Şi-n min’ frumuseţea-Ţi cu aura sa

Să fie oricând mărturie.



Fă-mi viaţa aşa cum demult ai gândit

Şi-n voia-Ţi plăcută şi dreaptă,

Dă-mi har să trăiesc cum şi Tu ai trăit

S-ajung prin credinţă la ţărmul dorit

În viaţa de vis ce m-aşteaptă.



9 iunie 2011