Poezie Privesc înspre grădină...

Privesc cu inima-ntristata inspre gradina

Zaresc un chip in neagra noapte.

Infiorat, cu ochii-n lacrimi

El ne priveste plin de mila.



Amaru-ntreg e asternut

Pe fata-I alba si senina

In piept El poart-un dor ascuns

A lumii salvare deplina.



Si plansul Lui cu lacrimi mari

Inima mea adanc strapunge

Plin de amar e-al Sau pahar

«O, Tata bun ia-l de la Mine



Si totusi voia Ta in toate

Sa se-mplineasca, Domnul meu »

Asa El s-a rugat in noapte

Si a strigat spre Dumnezeu.



Iar mai apoi, urca Calvarul

Cu greu... Iar noi radeam de El

Si Îi faceam mai greu paharul

Dar El atunci, cu mai mult zel



Dorea a noastra mantuire

Si cand striga spre Tatal : «Iarta,

Parinte bun a lor grea vina !»

Tarana a fost transformata



Intr-un chip nou. Caci El,

Platise toata vina noastra.

El, Sfantul Lui Israel

Ne-a daruit la toti viata.



Iar astazi, binecuvantat

Suntem poporu-n asteptare

De-acest pamant ne-am dezlegat

Caci noi dorim in cer intrare !



Nu mai dorim nimic Parinte,

Nimic nu ne-ncanta privirea.

Totul e doar desertaciune.

Pe Tine Te dorim, Mesia !



Pamantul, lutul blestemat

Ne-a daruit in viata scurta

Doar amagiri si mult amar,

Doar lacrimi, suferinti s truda.



Tanjim in noi, ne arde dorul

Dupa caminul sfant de sus.

Te asteptam iubit Parinte !

O, vino, Te dorim Isus !