Poezie TOTUL ESTE CU PUTIINTA

TOTUL ESTE CU PUTIINTA





Totul in viata-i cu putiinta

Si multe se pot intimpla

Secretul, e s-avem credinta

Si orice, se poate rezolva



Credinta, este o taina mare

E un adevarat, mister

Cel, care-n inima, o are

Ochii-si indreapta, catre Cer



Acolo, e Mintuitorul

Ce din iubire, s-a jertfit

Pe El, ni l-a dat Creatorul

Moartea, a ales, ca ne-a iubit



Dar, ce-am fii fost, fara iubire

Si fara jertfa de pe cruce ?

Si fara, a Sa, daruire

Ce-am fii facut, unde ne-am duce ?



Si de noi, ce s-ar fii ales,

Ce-am fii facut in neputiinta ?

Roadele, nu le-am fii cules

Daca n-am fii avut credinta



Umblam pe drumuri, ratacind

Si fara rost, am fii trait

Eram pierduti, tot cautind

Intr-un tirziu, am fii murit.



Si-am fii murit, pe vesnicie

De Isus, nu ne-ar fii fost dat

Si in pustiu si-n saracie

Inima, ni s-ar fii-necat.



N-am fii aflat, ce e iubirea

Si milostenia si cainta

N-am fii stiut, ca Nemurirea

Ne va acapara vointa



Vointa, Isus, ne conduce

Prin El, gasim drumul cel bun

Cu El, la Ceruri, vom ajunge

Cu cei ce aud si se supun



Ajung, sa vada nemurirea

Prin fapte si multa iubire

Tinta lor, este Mintuirea

Si vor sa aibe fericirea



De-ar fii sa ni se ceara viata

Pentru credinta in Isus

NIcicind, sa nu ne-ntoarcem fata

Ca orice am face, nu-i de ajuns



Pentru a lui nume sa murim

Daca El asta ne va cere

Si atunci, cu El o sa traim

Si parte, avem de Inviere



O Inviere, ce va tine

Cit Universul, va traii

Poate s-o aibe, orisicine

Cu Cel, ce sta in Vesnicii.





amin