Poezie Sunt ca firul de iarba

Psalmul 103: 15-18





Sunt doar un fir de iarba verde,

Ce se leagana foarte usor,

Si cand ma bate vantul tare

Isus imi vine in ajutor.



Chiar de sunt doar un fir de iarba

Ce seceta-l poate ofili

Si chiar de nu-s bagat in seama

Cu-al meu Dumnezeu ma pot fali.



Cand soarele-i sus si-i arsita

Sub norul Lui ma ocroteste,

Chiar de sunt numai o mladita

La umbra Lui ma ingrijeste.



Nu sunt decat un fir de iarba

Calcat cu picioarele pe ses,

Dar cand Isus de mine-ntreaba

Atunci si eu ma ridic si ies.



Lumina Lui ma-nvioreaza,

Si puterea Lui mereu ridica

Si chiar de sunt doar fir de iarba

Nu am deloc in mine frica.



Speranta binecuvantarii,

Vine cand seceta ma usca

Si-mi da vigoarea-naintarii

Macar ca buruiana-i multa.



Ii multumesc ca-s fir de iarba

Si nimic nu ma poate cosi,

Ca Dumnezeul meu intreaba

De mine in fiecare zi.



Si de la loc nu ma gaseste

Si spinii m-au imprejmuit,

Cu mana Lui tot curateste

Lasand pamant destelenit.



Sunt mandru ca sunt fir de iarba,

Ca Domnul mi-a fost Creator,

Si chiar de multi vor sa ma piarda

Eu stau smerit si ascultator.



Fiind doar firicel de iarba,

Nu pot avea o viata lunga,

Si cand vine zapada si iarna

Domnul in graba ma aduna.



Si sufletu-mi din fir de iarba

Va fi luat in vesnicii

Si nu mi-l va lasa sa cada,

Va fi impreuna cu cei vii.



Voi locui cu Domnul in marire,

Cu nestemate-nconjurat,

Il voi iubi ca pe un mire,

Voi sta cu El imbratisat.