Poezie CÂNTAREA NOUĂ

CÂNTAREA NOUĂ



Ps.149



Strâng în piept cântarea nouã.

Vreau s-o cânt cu toţi ai Tãi

ce vin azi ca stropi de rouã

peste munţi şi peste vãi.



E cântarea Învierii.

Sã se bucure cei sfinţi

c-au rãmas de râs strãjerii,

toţi cei lacomi de arginţi.



Veseleascã-se întruna

tineretul din Sion.

Domnu-i viu pe totdeauna

stând pe veşnicul Sãu tron.



Tobe, harpe şi-alãute

de ruginã curãţaţi

şi cu foc cântãri plãcute

pentru Domnul sã cântaţi.



Da, plãcerea Lui e mare

pentru toţi cei mari şi mici

ce-L urmeazã pe cãrare

ascultând ca ucenici.



El înalţã umilinţa

şi-i smereşte pe-ngâmfaţi

lãudând mereu credinţa

la pãstori sau împãraţi.



Îmbrãcaţi în imn de slavã

scoateţi strigãte spre cer

pentru lumea cea bolnavã,

pentru cei ce-n lume pier.



Arma noastrã e Scriptura

- n-avem sãbii de oţel -.

Cine ne-ar închide gura

sã-L vestim pe-al crucii Miel ?!



Rãzbunarea cea mai bunã

pentru cei ce nu vã vor

este dragostea ce-adunã

crini de soare şi de dor.



Cântul nostru-i glas de mamã,

bob de grâu pus în pãmânt;

mreaja tinei o destramã

şi alinã dorul frânt ...



Cântul nostru-i lanţ ce leagã

inima de Paradis.

Pacea o aduce-ntreagã,

smulge robul din abis.



Cântul nostru-i raza blândã

printre gratii pãtrunzând;

peste-a morţii grea osândã

sapã-al graţierii gând ...



Sã rostim cântarea nouã

cu cerescul milei grai,

moştenirea datã nouã

pe pãmânt, dar pentru Rai ...