Poezie CHIAR DE PAMINTUL S-AR CUTREMURA...

CHIAR DE PAMINTUL S-AR CUTREMURA...





Chiar de pamintul s-ar cutremura

Si cerurile-n flacari, s-ar aprinde

Iar trupul meu fricos, va tremura

Tu, mina peste mine iti intinde



Eu stiu ca m-ai pazit cu strasnicie

Nimica rau, sa nu ma poata atinge

Ca Tine, nimeni, nu poate sa fie

Si tot, ce-i rau in jurul meu, vei stinge.



Cu mina Ta, Tu ma vei proteja

Chiar mii, de or cada-n jurul meu

Eu te iubesc, si ma vei apara

Cu Tine, voi pasii, spre Tronul Tau



Acolo, ne vom duce fiecare

Care-n a noastra viata, Te-am slujit

Tu, noua, ne vei fii scutul cel tare

Si ne vei rasplatii, ca Te-am iubit.



Ce noua ne-ai promis, se va-mplinii

Chia si cea mai mica fagaduinta

Cu ingerii din ceruri, vei venii

Atunci, se v-amplinii, a Ta, vointa



Va fii asa, cum tuturor, ne-ai spus

Cind, ai urcat la Tatal inviat

Cind, din mormint iesit, la ceruri sus

Peste multime, Tu, Te-ai inaltat



Si toti vor fii speriati si nauciti

Plingind cu jale, tot, ce n-au crezut

Iar dreptii, sus la ceruri, sunt rapiti

Acum, ei vad, ce nicicind, n-au vazut



Si nu o sa mai vada, niciodata

C a asta doar o data, s-antimpla

Dar, rau o sa le para ca o data

N-au ascultat, ce Domnul, le spunea



Cind Mielul Blind, cu sabia dreptatii

Cu urmele de cuie-n maini, batute

Atunci cind vine ceasul judecatii

De toti acestia, nu au fost vazute



Iar Mielul Blind, pe toti,ii rasplateste

Vor mostenii, a lui imparatie

In veci vor fii, cu Cel, care-i iubeste

Si viata-si vor traii, in vesnicie.





amin