Poezie De ce? (8)

Voi, ce vă vedeţi atât de tari

Şi ştiţi să aplicaţi Cuvântul

Din înălţimea-n care staţi,

De ce nu vreţi vă plecaţi

Spre cei umili şi-aşa de slabi

Să ajutaţi pe cei sărmani,

Pe cei ce-s una cu pământul?



De ce nu le întindeţi mâna

Să-i ridicaţi spre Cel Înalt?

Domnul v-a dat tăria şi lumina

Ca cel ce-i slab să fie ajutat!

Doar înainte propulsat!



Pe cel ce vrea să meargă

De ce îl înfrânaţi?

Pe cel care aleargă

De ce-l împiedecaţi?



Voi, care cunoaşteţi totul

Sunteţi în toate ştiutori

De ce nu neteziţi calea spre Domnul?

Fiţi călăuze, pentru cei nevăzători!



Dar voi, căutaţi doar locurile-nalte

Vă îmbrăcaţi........ în anterie lungi

Vă comportaţi cu multă demnitate

Pe toţi tratându-i, doar ca pe slugi.



Schimbaţi-vă comportamentul

Şi felul vostru, jignitor, de a fi

De ce nu vreţi să fiţi exemplul

Pe care Domnul-l dă l-ai Săi copii?



Dar fiţi atenţi şi fiţi cu teamă

Nu ştiţi cînd Domnul va veni

Făcând lucrări de seamă

Dreptatea EL va-mpărţi

Şi fiecăruia, va dărui.



Deci voi, ce vă vedeţi atât de tari

Şi credeţi că cunoaşteţi totul,

Voi cei ce vă credeţi sfinţi şi mari

Fără păcate şi tremuraţi ca plopul,

Dreptatea celui întristat e-n Domnul.



Căci Dumnezeu, nu va dori ca Fiul Său

Să fie răstignit la fel, în fiecare zi.

El este Tatăl şi este Dumnezeu

Şi fiecare, ce merită el va primi

Pentru tot ce ai făcut, te va răsplăti.



AMIN



scrisă 29.06.2010 la Roma