Poezie Cu gandul la marea dimineata

In marea dimineata cand ai sa Te cobori,

Din cerul plin de slava,cu ingerii pe nori ,

Cum as privi eu Doamne cu ochii mei de tina,

Frumsetea stralucita si plina de Lumina ?



Caci mi-ar topi privirea-mi si nu ar rezista ,

La stralucirea Fetei, vazandu-Ti Slava Ta !

Pleca-mi voi deci privirea si-n sufletu-mi durut,

As sta in conteplare,,,as sta uimit si mut !



Cum as vorbi eu Doamne,de slava Ta mareata,

Cand m-oi trezi din noapte in marea Dimineata ?

OO,n-as mai putea spune nimic din ce eu simt ,

IN cortu-acesta Doamne, cei creat din pamant ...



Ce mult as vrea eu Doamne,ca taina-Ti s-o-nteleg,

Cu mintea mea saraca nu pot sa o dezleg...

Urechea mea nu poate cuprinde taine sfinte ,

De aceia ma smeresc la sanul Tau Parinte !



Ca sa-nteleg ce jertfa ai platit pentru mine,

Ca sa ma scapi din noapte,din moarte si rusine ?

Si sa ma urci pe Stanca pecare nu-ndrazneam,

Nici sa gandesc cu mintea si nici nu-ntrezaream,



Caci v-a mai fi salvare pentru noi cei de jos ,

Dar...minunea-i implinita prin jertfa Lui Cristos .

Raman indatorata cat voi trai in viata ,

Caci Tu ma vei trezi in marea Dimineata .



Si-atunci o vesnicie mereu m-oi minuna,

Caci eu de aici de jos,voi vedea Slava TA...

SI-Ti voi canta OSANA toti vecii care vin ,

Cu ingerii-mpreuna in veci de veci..