Poezie Cristos a înviat! (4)

CRISTOS A ÎNVIAT !

- în versuri albe -



Dovadã plinã de putere.

Existã sigur Înviere !

Nu au crezut-o ucenicii.

Duşmanii-au vrut sã-i stea în cale,

s-o nege cu înverşunare,

s-o ridiculizeze chiar.

Dar,

aşa cum nu poţi

opri dimineaţa

sau seara,

sau iarna sau primãvara,

aşa nu poţi opri Învierea

ca ea sã-şi arate în lume

puterea.



Ea intrã oriunde,

întocmai ca raza luminii

ce nu întâlneşte substanţa opacã

formatã din 'parcã'

sau 'dacã',

sau 'nu pot !',

'e bun, e frumos

dar nu-i pentru mine !'.



În inimi smerite

ea intrã,

în cei care cred cu tãrie

Adevãrul întreg

cel întrupat la Betleem

şi crucificat la Golgota.

Învierea este rãspunsul

dat de Dumnezeu

Fiului Sãu.

Nu se putea sã fie altfel,

câtã vreme eternul Stãpân,

de dincolo de stele şi soare,

a primit Jertfa ispãşitoare.



CRISTOS A ÎNVIAT !

Da, El e viu cu-adevãrat !

Dar tu cum eşti ?

Trãieşti ?

Nu doar în trupul tãu de tinã,

ci-n bucurie şi-n luminã,

în pace şi-n credincioşie -

- cum El, Isus, vrea sã te ştie.



La ce ţi-ar folosi

rãsãritul de soare

dacã tu ai fi în închisoare ?



Cum ai putea

s-admiri un crin

dacã eşti un orb deplin ?

Iar pentru cel ce n-are-auz

sau poartã un timpan confuz

degeaba cântã ciocârlia.



Cristos Isus a înviat !

Te bucurã cu-adevãrat.

Altfel, sã ştii, nu eşti al Lui,

nu eşti copilul cerului.

Tu poţi sã fii orice oricui

dar nu copilul Domnului

de nu-L primeşti neapãrat

pe Cel ce-n veci a înviat.