Poezie Lăsaţi Copacii Să Vorbească

Iubiţilor! Lăsaţi copacii să vorbească

Şi frunza lor să tremure, să cânte

Lin să bată vântul, ea să foşnească

Şi frunzele în murmur ne şoptească

Iar verdele pădurii, să ne încânte.



Plantaţi lăstari şi ajutaţi-i să crească

Fiţi siguri că au, ce le este necesar

Să nu-i lăsaţi ca să se vestejească

Din belşug turnaţi la rădăcină apă,

Ca viaţa........ lor să le-o daţi în dar.



Deloc să nu vă fie greu să-i îngrijiţi

Asupra lor, cu drag voi să vă aplecaţi

Să le-arătaţi cât de mult voi îi iubiţi

Vegheaţi la tot şi dragoste le dăruiţi

Şi tot ce-i necesar,...........să le daţi.



Apoi......... lăstarii, vor deveni copaci

Din an în an vor creşte tot mai mari

Vor fi frumoşi cu coroane mari şi largi

Maiestuoşi şi vă vor fi atât de dragi

Vor fi desăvârşiţi, din ce în ce mai tari.



Iubiţilor! Lăsaţi copacii să vorbească

Şi frunza lor cânte, să cânte întruna

Nu faceţi, ca glasul lor să amuţească

Nu-i întristaţi, să nu se vestejească

Căci amuţind, se-ncremeneşte frunza.



Purtaţi-vă, aşa cum se comportă-un Tată

Cu-ai săi copii pe care mult îi mai iubeşte

Şi dragostea şi pacea care vă fuse dată,

Binecuvântarea dorită şi.... mult căutată

Lăsaţi-o următorului, care vă moşteneşte.



Daţi libertate, descătuşaţi dar pe oricine

Lăstari, copaci micuţi..... sau chiar înalţi

Îndrumaţi-i şi învăţaţi-i în tot ce este bine

Fiţi ca o.... ,,cetate" plină de înţelepciune

Şi împreună, slavă lui Dumnezeu să daţi.



AMIN



21.01.2011 Firenze