Poezie Intoarce-te la Domnul (1)

Cand ajungi sa-ti fii tu insuti o povara,

cand dureri de ne-nteles te-apasa greu

cand pe crengi sunt numai flori de primavara,

iar in tine frunze moarte cad mereu,

cand spre tainicul miraj ce se destrama

ratacesti ca un pescar de amagiri,

n-auzi tu un glas de frate ce te chiama,

n-auzi tu suspinul vesnicei iubiri?



Intoarce-te la Domnul!...

Asa cum esti, cu zdrente-n suflet si poveri...

Intoarce-te la Domnul!...

un cuget nou si-o alta inima sa-I ceri.

Intoarce-te la Domnul,

la pieptul Lui sa intelegi cat te-a iubit.

Pe ranile eterne vei plange fericit.

Intoarce-te la Domnul,

copil regasit.



Ca-ntr-un joc, legandu-ti ochii cu naframa,

Tu alergi sa prinzi minciuna unui vis,

dar opreste-te, prietene, ia seama!

Pasii tai se-ndreapta-n goana spre abis

In zadar pandesti naluca fericirii,

in zadar apuci cu pumnii amandoi!

Vei plati din nou tribut dezamagirii,

obosit...cu ochii plansi...cu pumnii goi...