Poezie SA NE FERIM ,DE CEL CE FURA VIATA

SA NE FERIM, DE CEL CE FURA VIATA





La cel de linga tine, de vrei, ca sa ii spui

Spune-i o vorba, buna si spune-i cu blindete

In oricee-mprejurare, oriunde si oricui

Cu dragoste s-o faci, cu calm si cu tandrete



O vorba spusa-n saga si fara socoteala

Poate, oricind, schimba al omului destin

Ce-ai faurit cu drag, cu truda, cu migala

Ii poate, aduce-n suflet, otrava si venin



Iar vorbele, ce-i spui, ca un balsam sa fie

Si ca o mingaiere, ce orisicui, i-ar place

Exact, cum ti-ar placea, sa-ti faca altul tie

Cind vrei sa fii corect, exact asa, se face



Nu, cere multa arta si nici mare efort

Al tau chip sa zimbeasca, atunci cind ii vorbesti

Este un lucru simplu, e cel mai mic efort

Ca bunele intentii, sa ti le dovedesti



Nelinistea si teama, ce stapinesc in toate

Ele sunt motivatii, cind esti necugetat

Se apropie sfirsitul,mai mult, nu se mai poate

De atita rau, pamintul, este, intoxicat



Si zilnic explodeaza, ici, colo, rautatea

Satan, amprenta-si lasa prin crime bestiale

Si cei mai multi, n-au mila, iar ura, vanitatea

Celor, ce n-au pe Domnul le par ca sunt normale.



Mindria, loc isi face si e nestingherita

Cu cit este mai rau, omul se simte, tare

Asa ca sa-ti traiesti viata, nu merita

Smereste-te de toate si cere indreptare.



Iar, cind vrei bogatie, faci tot ce-ti sta-n putere

Si nu conteaza felul, in care-o dobindesti

Dar, cu adevarat, de vrei sa ai avere

Da-le celor, ce n-au, si viata iti gasesti.



Vremea, e pe sfirsite,semnele ne vestesc

Adulterul, e-nfloare, o moda a devenit

Desii, este tirziu, acei ce se caiesc

Inca pot fii iertati, de Cel ce s-a jertfit



Sunt tineri, care alearga, haotic dupa vise

Si trupul si-l intina, cu tot, ce-i interzis

Cei ce le folosesc, sperante au, ucise

De nu se-ntorc la Domnul, n-ajung in Paradis



Si poti chiar saracii, de aceste patimi rele

Sau viata sa ti-o pierzi de gravitatea lor

Ajungi, chiar sa cersesti,fiind dependent de ele

Acei ce nu se opresc, cu siguranta mor.



Sa fugi din calea lor, sa fugi cit poti de tare

Nu te lasa robit, e totul doar minciuna

Si in genunchi sa cazi, sa ceri mereu, iertare

Ca Domnul sa te ajute, sa mergi pe calea buna.



In minte, sa nu crezi, ca o data, faci pacatul

De cazi in mreaja lui, cu greu te mai salvezi

Sa nu te crezi prea tare, ca mult mai tare-i, altul

Ce vrea sa te cistige, ai grija, sa nu-l crezi.



Sunt oameni, ce de-o viata norocul, il viseaza

Si cauta metode, ca sa il dobondeasca

Si-ncearca, tot incearca, norocul il forteaza

In casa lor, acesta, nu vrea sa poposeasca



Iar altii, folosesc, licoarea, nebuniei

Ca un magnet, i-atrage si grav, nu li se pare

Caminele-si distrug, ajung prada furiei

Nimic, nu vor sa stie, traiesc, in nepasare



Si ii privesti, cu mila, stii ca sunt fratii tai

Ii abordezi cu calm, incerci sa le explici

Chiar daca sunt nervosi, sau poate, sunt mai rai

Te lupti, si insistent, de jos,vrei sa-i ridici.



Aceasta, este lumea in care noi traim

Si pentru unii, Domnul, e ultimil pe lista

Dar, ei sunt fratii nostrii si trebuie, sa-i iubim

De aceea, te indemn, crestine,tu insista



Sa ai o vorba, buna, chiar daca e soptita

Intinde mina ta, spre cel, ce e cazut

Si sa nu-ti fie sila, fapta ti-e pretuita

Ca Cel ce ne-a dat viata, pe toate le-a vazut



Suntem egali, in fata acelui ce ni-e Tata

Sa ne rugam mereu, pentru ai nostrii frati

Sa stim ca Domnul nostru, e drept si niciodata

Prin El, primim iertare, sau suntem judecati



Iar noi, sa nu uitam,Satan are putere

Si peste tot ce-i rau, el este imparat

Pina cind Domnul Vietii, si lui viata-i va cere

Si il va pedepsii, precum, a meritat



Sa fim dar, intelepti, pe Domnul sa-L rugam

Ca El sa ne conduca, prin El avem putiinta

Din inima iubire,cit vom trai, sa-i dam

E singurul prin care pasim spre biruinta



Sunt, ultimele timpuri,pe care le traim

Si vrem sa fim cu Tine in Marea Vesnicie

Unii pe altii, fratii, cu dor sa ne iubim

Iar Cel fara de moarte, cu noi,in veci, sa fie.





amin