Poezie Cât trăieşte omu-adună

Cât trăieşte omu-adună

Lucruri nefolositoare,

Se gândeşte că le lasă

La copii atunci când moare.



Toată ziua el munceşte

Şi ar vrea ca şi din noapte,

Ca să îşi termine treaba,

Să poată lua o parte.



Este biblică gândirea,

Că Dumnezeu a lăsat

Munca pentru acela care

Vrea să aibe de mâncat.



Dar,în altă parte spune,

Tot să facem cumpătat,

El ne-a dat înţelepciune

Să ştim timpul de lucrat.



Dac-avem ce să mâncăm

Şi cu ce să ne-mbrăcăm

Atunci timpul nostru liber

Domnului să-l dedicăm.



Căci aceia ce de Domnul

Ascultă şi îll slujesc

Niciodată nu vor duce

Lipsă de ce îşi doresc.



Mai bine să ne-ocupăm

De cei ce-s cu cu noi la masă,

Să lăsăm în urma noastră

O credinţă sănătoasă.



Căci ce noi astăzi zidim,

Mâine poate să dispară,

Dacă Domnul va aduce

Un cutremur sau vre-o fiară.



Dar dacă urmaşii noştri

Lângă Dumnezeu vor sta

El poate să construiască

Ce astăzi s-ar dărâma.



De aceea pildă bună

În credinţă noi să fim

Şi statornicie-n Domnul

În copii noi să zidim.