Poezie CU TINE, AM SA MERG, ORICE S-AR INTIMPLA

CU TINE,AM SA MERG, ORICE S-AR INTIMPLA





Cind ziua mi se pare, ca este pe sfirsite

Fac socoteala zilei si mai astept ceva

Din tot, ce-am planuit,putine-s, implinite

Iar inima-mi tinjeste, dupa iubirea Ta



Idei peste idei si noi, angajamente

In cursul unei zile, i le fac lui Isus

In gind imi fac un plan, dar alte aranjamente

Apar si le intoarce, totul cu josu-n sus.



Iar, cind imi fac bilantul activitatii mele

Poate pentru o zi, sau pentru o saptamina

Si fapte, analizez, de-s bune, sau de-s rele

Am inteles pe loc, nu-s cu Isus, de mina



Si nu sunt multumit,de ce-am realizat

Si vad ca planul meu, pe sfirla tot s-a dus

Si neputinta simnt, usor, dezamagit

Ingenunchez,plingind, Il chem, pe al meu Isus



Il rog sa aibe mila de neputinta mea

Sa nu ma paraseasca, sa fie tot al meu

In veci, vreau sa-L slujesc si astept mila Sa

Stiu, am gresit adesea si am cazut mereu



Credeam, ca stiu destule si singur le pot face

Credeam in continuare, in propria-mi putere

Dar, Domnul, m-a vazut si m-a lasat in pace

Stia, ca voi gresi si voi simtii, durere.



El, ar fii vrut ca tot, ce am, Lui sa ii spun

Si noi doi impreuna ca sa le deslusim

El, este Domnul Vietii, El este cel mai bun,

Noi, nicaieri n-ajungem,de fara El, pornim



Traind o experienta, din nou, am invatat

Ca-ntot, ce facem noi,Isus, prezent, sa fie

Ca orice lucru mic, ce pare, ne-nsemnat

Ne schimba, cotitura vietii pe vecie.



Prin faptele marunte ajungem la sfintire

Ca nu putem dintr-una sa facem fapte mari

De vom gasi pe Domnul si marea Mintuire

Smeriti am fost si buni si in credinta, tari



Si sa nu fim fatarnici si multe sa vorbim

Ca altii, ca sa creada, ca suntem, credinciosi

Spunem cu gura una, dar altele gindim

Ca Domnul nostru, stie ca suntem mincinosi.



Vorbele-s de prisos, cind slaba e credinta

Vom fii descoperiti, de cei de linga noi

Ca ei nu vad in noi, smerenia, umilinta

Si nici, bunavointa, cind altii-s in nevoi.



Ca lor una le spunem si alta, noi gindim

Si nicicum, nu lasam,mindria la o parte

Desii in inima noastra, amarnic ne caim

Constiinta clar ne spune, ca asa, nu se poate



Chiar de cadem pe cale, sa nu dam inapoi

S a ne sculam de jos si sa ne scuturam

Si sa nu pierdem drumul, cu cel mai scurt convoi

Cu forta si putere si noi sa-naintam.



Si sa plecam, cu aceea care mai au iubire

Si care se tin strins, de bratul lui Isus

E unica, carare, ce duce la sfintire

E drumulet-ngust, ce duce la cer sus.



In patul de odihna, si-a zilei framintare

Nu dorm si meditez, profund, la Domnul meu

Ma scol, ingenunchez, din nou imi cer iertare

Cu El vreau ca sa merg,oricit, mi-ar fii de greu



Nu vreau din bratul Lui, ca sa fiu dat deoparte

Si lacrimile-mi curg si plinsul, ma ineaca

Eu stiu ca El e Domnul, de El, vreau sa am parte

Aceasta lume poate sa mearga si sa treaca.



Iubirea Lui ramine, e unica mea sansa

Iar ceasul, a sosit,totul e pe sfirsite

Si in genunchi ma rog, ma simt, parca in transa

Stiu, vorbele ce-i spun, de El, sunt auzite



Un lucru imi ramine, e optiunea mea

Aicea, numai eu, pot singur, sa decid

Pe crucea Lui de chin,El mi-a dat viata Sa

A inimii portita, eu vreau, sa ii deschid



Si pentru totdeauna, vreau sa ma insoteasca

Si-n tot ce fac de acum, sa ii cer ajutor

Esingurul ce poate, asa, sa ma iubeasca

Cum sunt de pacatos, meschin si lasator



Curat, doresc sa fiu, si pentru asta lupt

Iar bunul, meu, Isus, mereu ma insoteste

In Marea Vesnicie la El vreau, sa ma mut

Cu El vreau sa traiesc, in veci, El ma iubeste.





amin