Poezie Căutătorii de comori

Căutătorii de comori

Visând la acestea, adeseori

I-ajung ai morții reci fiori

Cu mâna goală și datori...

Dar cei ce plini de Duhul Sfânt

Au căutat, nu pe pământ,

Ci-n ceruri, sus, acolo sunt!



Deși-i găsești aici trăind

E uimitor, că-i vezi umblând

Cu Ceru-n fapte, trai și gând

Și vii rămân de-aici plecând,

Că ei nu mor nicicând, nicicând

Fiindcă a lor ființă e plină

De Slavă Sfântă și lumină.



Comoara vieții e-n Cuvânt.

Călăuzit de Duhul Sfânt

Găsești Preasfântul Zăcământ

Care dincolo de mormânt

Ți-e fericitu-așezământ

De bucurie și sfânt cânt

Și lucruri care-nveci te-ncânt.



În lume nu-i vreo căutare

Ce garanția aflării-și are

Doar cel ce caută mereu

Comoara vieții, Dumnezeu,

Doar el găsește garantat

Comoara care-a căutat

Și-i veșnic binecuvântat.



Zaragoza 21/09/2012

De Ioan Hapca (Ionică)