Poezie RASCUMPARATORUL MEU

RÃSCUMPÃRÃTORUL MEU



Iov 19.25-26



Chiar dacã moartea mã pândeşte

pe la rãscruci ca leul crud

trãieşte Rãscumpãrãtorul

şi e pe drum. Eu Îl aud.



De mi s-ar nimici şi trupul

şi tot ce am în jurul meu

eu ştiu cã este o dreptate

ce o va face Dumnezeu.



Nu-L vãd acum cãci Se ascunde

ca soarele pe dupã nor.

Dar am sã-L vãd venind în slavã

sã-mi fie binevoitor.



El, Marele Pãstor de turmã

Se va întoarce pe pãmânt.

Şi-atunci plângând, la fel ca astãzi,

am sã-I înalţ prinos de cânt.



Tânjesc de dorul întâlnirii.

Oricând mi-e greu eu strig spre El.

Şi chiar de nu-mi rãspunde-ndatã

mi-i pacea Lui garant şi ţel.



Veniţi , e viu Mântuitorul !

El are ultimul cuvânt

sã dea iertare de pãcate

captivului cu duhul frânt.



De mi-ar fi vorbele sãpate

în piatrã c-un priboi de fier

sã afle lumea vinovatã

cã cei ce cred în El nu pier !



Da, El e Stânca din vecie

cum nicio stâncã-n lume nu-i.

Ce fericit e-acel ce-o pune

la temelia vieţii lui !



În faţa Lui stãpânii lumii

sunt ca şi viermii care mor.

Doar c-o privire îi suprimã

punând pe alţii-n locul lor.



A-nfrânt pe veci puterea morţii

prin trupul Sãu pe cruce pus.

Şi-ndeplinind cerinţa Legii

pe vechiul şarpe l-a rãpus.



Cel ce-mi rãscumpãrã suflarea

din temniţa acestui trup

mi-a dat puterea învierii

cu tot pãcatul meu s-o rup.



Iar când va-ncepe Judecata

n-aş vrea s-aud : "Sã pleci de-aici !",

ci El sã-mi spunã mie : " Vino,

sã stai cu fraţi şi mucenici !"