Poezie INNOIREA

ÎNNOIREA



Is.55.13



Transformã, Doamne, spinii urii

în crâng de falnici chiparoşi.

Iar mãrãcinii neascultãrii

de mâna Ta sã fie scoşi.



Şi-n locul lor sã creascã mirtul

drept slavã pentru Tine-n veci

ca semn al mântuirii sfinte

ce dã în clocot inimi reci.



La câte semne sunt pe lume

ce-atâtea spaime-au semãnat

mai fã un semn prin viaţa noastrã,

prin dragostea ce ne-a salvat.



Sã ne-ndreptãm nu cãtre tinã

ca iarba ce se-apleacã-n vânt,

ci sã fim cedrii ce se-nalţă

spre cerul Tãu prin Duhul Sfânt.



Sã fie caracterul nostru

la fel ca mirtul cel frumos

ca peste tot sã reveleze

iubirea Domnului Cristos.



Iar frunzele trãirii noastre

culoarea Ta s-o dea în dar

spre alţii pentru vindecare

din Pomul Vieţii plin de har.



Niciun blestem sã nu mai cadã

pe vieţile celor sãrmani

cãci nu-n zadar Ţi-a fost tot chinul

cel suferit în Ghetsimani.



Domnia Ta sã se extindã

şi peste mari şi peste mici

prin biruinţa Învierii

turnatã-n vieţi de ucenici.



Slujirea noastrã nu-i perfectã

dar dã-ne harul de mirean

sã ne plecãm spre orice ranã

ca un milos Samaritean.



Tu schimbã azi inimi de piatrã

sãdind în ele crez şi dor

sã nu mai fie pãlãmidã,

nici mãrãcini pe vreun ogor.



Oricine are libertatea

sã Te refuze personal

sau sã-Ţi primeascã Îndurarea

la modul sincer şi real.



Îţi mulţumesc cã înnoirea

ce-ntregii firi o pregãteşti

prin Duhul Sfânt o faci şi-n mine

ca sã-mi arãţi cât mã iubeşti.