Poezie Isus (1)

Isus

tot în picioarele goale umblă

şi în secolul duăzeci

şi tot o cămaşă -

doar una -

I-acoperă umerii reci...



La iesle şi azi îi adună

pe magi şi pe păstori...

La locul cel mai umil

El Se-oferă

ca Miel răbdător...



Nici astăzi nu are un loc

unde capul să-Şi plece...

Călare pe cel mai umil din asini

prin lume şi astăzi

El trece...



Întoarce şi astăzi obrazul

spre cel ce-L loveşte...

Pe drumul spre Ierihon

pentru unul - căzut

El se-opreşte...



Nici azi, mâna Lui

trestia frântă n-o frânge

şi mucul ce doar - doar mai pâlpâie

El nu îl stinge...



Plânge şi azi cu Maria şi Marta

pentru moartea ce curmă...

Se bucură de oaia aflată

mai mult ca de-o turmă...



Privirea Lui grea de mărire

Umil o apleacă

să scrie cu degetul pe ţărână

iertarea...

Şi pleacă...



Încins cu ştergarul,

El spală picioarele tuturor,

şi-n urmă, apucă spre cruce,

să moară -

Dumnezeu jertfitor...



Isus

tot în picioarele goale umblă

şi-n secolul douăzeci

şi încă Se roagă,

Se roagă

pentru iertarea celor cu suflete reci...



Cu rănile-n veci sângerânde,

în mâini şi picioare săpate,

aşa, în picioarele goale,

în secolul noastru,

pământul întreg îl străbate...



Prea lesene nu-L vezi,

nu-L auzi,

căci trâmbiţe nu-i sună-nainte

şi n-are escorte de mulţi ucenici,

nici multe cuvinte...



Când trece pe-alături de tine

o Umbră blajină

şi-ţi sună-n urechi şoptirea divină:

"Voi, toţi cei împovăraţi,

cei trudiţi,

veniţi la Mine!

Vă iubesc!

Veniţi!"

Când Glasul acela topit e-n durere,

dar toarnă pe răni mângâiere,

şi ochii-I duioşi sunt

şi fruntea plecată

şi răni sângerânde

pe trupul Său poartă,

prietene drag,

să te uiţi drept în sus:

oricare I-ar fi numele,

pe lângă tine trece

ISUS...