Poezie Copacul Vieţii Mele

Credinţa nu stă-n baticul de pe cap

Şi nici în fusta, cu poala cea mai lungă

Nu trebuie să-ţi pui, cenuşă şi nici sac

Nu trebuie să fii, într-un fel ce îţi repugnă.



Fii tu, normal, aşa cum eşti de obicei

Comportă-te, în modul cel mai natural

Nu te obligă nimeni să fii ce tu nu vrei

Credinţa, este un Adevăr, nu ceva ireal.



Credinţa, este ceva cu totul special

Şi este, o puternică încredinţare

În toate lucrurile care nu se văd

Dar, se vorbeşte şi-O simte fiecare.



Te poţi gândi îţi poţi cumva imagina

Un om, gol şi mort, fără credinţă?

Cum este, cum se va comporta?

Va fi bun, milos sau plin de reavoinţă.



Să nu te baţi cu pumnii-n piept

Că tu eşti bun şi cel mai credincios

Nu fi făţarnic, fariseu, sau incorect

Ai grijă! Deasupra ta este Cristos.



Prin credinţă, să fii, copacul care creşte

Pe malul unui râu, cristalin şi curgător

A căre-i rădăcină creşte şi se întăreşte

Cu apa care vine, din al Domnului izvor.



Şi..................fiecare om în parte

Are nevoie, de reper şi de trasee

Şi am văzut, cu Dumnezeu se poate

Iar Credinţa ce mi-o dă, îmi este

................,,Copacul Vieţii Mele".



Doresc, s-ajut ,,Copacul" ca să crească

Frumos să fie, din orice punct de vedere

Nimeni şi nimic, să nu mi-L depăşească

El e credinţa mea, iar credinţa cere

Să fie................. ,, Copacul Vieţii Mele".



AMIN

4.06.2011 FIRENZE