Poezie Ai vrea...

Uneori ai vrea să plângi, să uiţi, să nu mai fie,

Ai vrea să nu mai simţi nimic,

Ai vrea să fugi, să cauţi în pustie

Un loc în care poţi să te ascunzi.

Ai vrea ca să găseşti putere-n tine

Să mergi, să lupti, să-nfrunţi, să nu renunţi.



Nu e uşor să treci prin suferinţă,

Nu e uşor să nu găseşti răspuns,

Nu e uşor să crezi că-n încercare

Există un scop bun şi el se va-mplini.

Nu e uşor să simţi durere-n suflet,

Nu e uşor când visu-i năruit,

Nu e uşor să rabzi, să speri, să lupţi

Când... simţi ca totul s-a sfârşit.



E greu să îţi alungi durerea

Ce-n inimă o porţi, o simţi,

E greu să te frămânţi în aşteptare,

E greu să nu mai poţi privi în sus.

E greu să cauţi fărâmâ de-alinare,

E greu să speri... şi să nu poţi decât să plângi.



Dar dac-ai vrea să crezi că orice suferinţă,

E mai frumoasă când în Domnul te încrezi

Dacă ai dori să-L laşi pe Domnul Isus

Să prelucreze-n tine aur şi argint,

N-ar fi atât de greu să crezi, deşi te doare,

Că va veni un soare, va fi un cer senin

Şi norul suferinţei va dispare,

Nimic nu ţine veşnic, curând se va sfârşi.



Atunci, Acel ce-ngăduie să suferi,

Te va privi, te va iubi, te va-ntări,

Va fi cu tine-n orişice-ncercare,

Acum şi mâine, şi până-n veşnicii.

Din cer iţi va trimite izbăvire,

Cu mâna Lui cea tare te va ridica,

Iar inima mâhnita şi zdrobită,

Doar pacea Lui adâncă o va alina.

Şi doar prin El, Isus ce te iubeşte,

Eşti mult mai mult decât biruitor!



2006-2007