Poezie Glasul lui Isus (1)

Cand, Hristos la mormant pe Lazar a strigat

La glasul Lui din morti el a inviat.

Eram uimit, credeam ca nu-I adevarat

Dar nu stiam ca El si pe mine m-a salvat.



Aveam inima impietrita,

Stiam ca acest lucru ma termina.

Dar eu credeam ca fac bine,

Si totusi, nu stiam de-a tale maini divine.



Recunosc, ca sunt un pacatos

La tine vreau sa ma intorc Hristos,

Intotdeauna pe tine te-am mintit

Si totusi eu te-am rastignit.



In genunchi m-aplec vin si-ti cer iertare,

Astazi nu mai pot, sa calc pe cai murdare.

Pacatul ma goleste el vrea sa fiu secat

Si stiu ca el doreste sa fiu chiar spulberat.



In viata mea, cel rau, se lupta cu putere.

Caci nu vrea sa ma scape din a lui unghiere,

Dar eu stiu ca pot, chiar azi sa biruiesc

Daca pe Isus, in inima-l primesc.



DA!…chiar vreau!…vino Isuse acum!

Nu vreau sa ratacesc pe al vietii drum,

Eu stiu ca ai murit, caci eu te-am prigonit.

Te rog ma iarta tata, sunt un nenorocit.



Ingenunchez plangand,caci mai rascumparat,

Vreau sa-ti multumesc fiindca mai spalat,

Fa ca viata mea, sa fie doar lumina

Si in mana ta, ea va fi senina.



Ajuta-ma pe cale vreau sa fiu izvor

Sa curga apa vie, caci tu imi esti pastor

Te iubesc Isuse, tu in mine ai lucrat

Si azi iti multumesc fiindca mai schimbat.