Poezie PAHARUL IZBĂVIRII

PAHARUL IZBĂVIRII



Ps.116



Iubesc pe Domnul ce m-ascultã

când cãtre El prin rugi mã-ndrept.

De-aceea-L chem în orice clipã

şi merg pe drumu-ngust şi drept.



Mã-nfãşura urzeala morţii.

Eram aproape de mormânt.

Dar am strigat într-o secundã :

"Salveazã-mã, Pãrinte sfânt !"



Ce plin de milã este Domnul

şi cât de drept în judecãţi !

Predaţi-I viaţa voastrã-ntreagã

cu tot ce-aveţi, nu jumãtãţi.



Belşugul Sãu de îndurare

e-adânc şi larg ca un ocean.

Eram nenorocit în valuri

dar El m-a dus cãtre liman.



El m-a pãzit prin bunãtate

şi mi-a cerut sã fac ceva

spunându-mi inimii în şoaptã :

"Întoarce-te-n odihna ta !"



Cu tot ce am mai bun în mine,

Isuse drag, Îţi mulţumesc !

Şi vreau sã-Ţi spun prin conduită,

prin fapta mea cât Te iubesc.



Da, sufletul din grea durere

şi de la moarte l-ai salvat,

şi ochii din lacrimi amare

ce-n noapte faţa mi-au brãzdat.



Picioarelor le-ai dat putere

sã umblu cu ai Tãi copii

cãlãuzit de Duhul slavei

şi-n întristãri şi-n bucurii.



Chiar dacã vãd c-aveam dreptate

când mã simţeam nefericit

eu simt iubirea Ta în mine

ce de pãcat m-a mântuit.



Neliniştea mi-a fost prea mare

şi nu ştiam ce sã mai fac

când înşelat am fost de alţii

şi-am strâns dezamãgiri un sac.



Acum aş vrea ca-ntotdeauna

când drumul mi-e uşor sau greu

sã-Ţi pun pe-altar cu bucurie

prinosul sufletului meu.



Paharul izbãvirii Tale

e astãzi Doamne-atât de plin.

Plinind a vieţii juruinţă

Te preamãresc cu Da şi-Amin.



De m-ai chema acum la Tine

ar fi un ceas atât de-nalt.

Dar şi de-aici mã-nalţ prin rugã

privind spre ţãrmul celãlalt.



Sunt, Doamne, fiul roabei Tale

ce m-a crescut dupã Scripturi.

Dar eu în lumea-nşelãtoare

zãceam în multe legãturi.



Tu ai venit la rugãciune

cu Duhul ce de-atunci mi-i scut

şi-n harul Tãu cel fãrã margini

pe toate mi le-ai desfãcut.



De-aceea jertfa mulţumirii

primeşte-o-n faţa tuturor

cãci trupul meu e-o jertfã vie

ce arde-n dragoste şi dor.