Poezie Domnul E Păstorul Meu

Domnul e Păstorul meu

Şi nu voi duce lipsă de nimic.

Dacă ceva îmi lipseşte,

Eu strig la Dumnezeu

Şi bunătatea Lui n-are sfârşit.



El mă paşte în păşuni verzi

Şi mă duce, la ape de odihnă

Mai mult decât tu poţi să vezi

El este pentru mine-o Stâncă.



Sufletul El mi-l înviorează

Mă-ndrumă pe cărările drepte

Pentru Numele Său veghează

Spre Cer să urc acele trepte.



Chiar dac-ar fi să umblu,

Prin valea umbrei morţii

Nu mă tem de nici un rău.

Tu nu mă laşi în voia sorţii

Toiagul Tau mă mângâie

Dreapta Ta o să mă sprijine.



În faţa a lor mei potrivnici,

Tu masa mi-o întinzi

Şi capul Tu mi-l ungi.

Mă binecuvântezi

Mâinile Tu mi le prinzi

Paharul Tu mi-l umpli,

De dă chiar peste el.



Da. Fericirea şi-ndurarea,

Pe mine mă vor însoţi

Cu toată binecuvântarea.

În toate zilele mele

În Casa Domnului voi locui

Pân-la sfâşitul vieţii mele.

AMIN

5.05.2011 Firenze