Poezie STATORNICIA CREDINTEI

STATORNICIA CREDINTEI





Intotdeauna au existat

Oameni, statornici in credinta

De Dumnezeu, au ascultat

Si au luptat cu biruinta



Oameni, ce au recunoscut

Ca doar Marirtul Dumnezeu

Este, Stapinul Absolut

Nu se-nchinau, la nici un zeu



Multi, oameni care din vechime

Stiau ca singur Dumnezeu

A faurit aceasta lume

Si-n dar,va da pe Fiul Sau.



Chiar inainte de a se naste

Isus Cristos pe acest pamint

Aveau puterea, de-a cunoaste

Ca-n ei era, un Duh preasfint



Stiau, ca va venii Mesia

Si L-au vestit, adeseori

Stiau, ca va fii bucuria

Si ii va salva pe muritori.



Pe Dumnezeu, ei il iubeau

Si staruiau in rugaciune,

Si de pacate, se fereau

Si se luptau, sa faca bine



Unii, traiau in bogatie

Dar ei, credinta mare aveau

In imbuibare sau betie

Ca sa traiasca se fereu



Si ei de Dumnezeu stiau

In El, credeau, neincetat

Si numai Lui, i se-nchinau

Numai, pe El, L-au venerat



Apoi, cind s-a nascut Isus

Cei cu credinta, au inteles

Ca-i Fiul, Tatalui de sus

Ca in Scripturi, se spunea des



Stiau, ca-i Fiu de Dumnezeu

Dar El, ca si om s-a nascut

Sa ne salveze de la rau

Prin grele chinuri, a trecut



Si cel bogat sau amarit

Care credea in Dumnezeu

Stiau, ca Cel care a murit

Nu-i altul, decit Fiul Sau



Cel, care pentru noi S-a dat

Si singele Lui si-a jertfit,

Cel care fara de pacat

Ca sa ne scape, a murit.



Acum, noi toti suntem ai Lui

Si doar El, ne va judeca

Venind, pe norii cerului

In toata maretia Sa.



El, ne va fii judecator

Faptele noastre va vedea

Cu glasul Lui, hotaritor

Moartea sau viata ne va da



Si nu conteaza saracia

Nici bogatia, pret nu are

Cind, va venii pe cer Mesia

El, dreapta judecata are



El face judecata dreapta

Sii cei ce sincer L-au iubit

Eternitatea ii asteapta

C u nu-nzadar, au patimit



Si ii va duce la cer sus

Acolo, unde al Sau Tata

Pe alesi si Fiul Sau, Isus

Cu multa dragoste-i, asteapta



amin