Poezie RUGĂ DIN EXIL

RUGĂ DIN EXIL



Ps.84



Cât îmi este de plãcut

sã mã odihnesc în Tine,

Astru sfânt din nevãzut

ce-mi dai bucurii depline !



Când la Tine am venit

mi-ai fost Adevãr şi Cale.

Ah, cât sunt de fericit

în locaşurile Tale !



Dupã curtea Ta din Rai

dorul meu pribeag suspinã

şi aşteaptã iar sã-i dai

pace sfântã şi luminã.



Chiar şi pãsãrile vin

şi-şi zidesc o nouã casã

în al harului Cãmin

unde umbra Ta e deasã.



Ah, mi-i duhul întristat

pentru vechile altare

ce le-a stins şi dãrâmat

multa mea îngrijorare !



Lasã-mã sã locuiesc

azi în Casa Ta cu duhul

sã Te laud, Domn ceresc,

traversând prin rugi vãzduhul.



Fericiţi sunt cei ce-şi pun

zi de zi tãria-n Tine.

Cât eşti Tu cu ei de bun

când furtuna vieţii vine !



Valea Plângerii-o strãbat

şi-o prefac în dulci izvoare

care curg înmiresmat

aducând înviorare.



Ei sub ploile de har,

din putere în putere,

merg cu jertfa la altar

sã primeascã graţiere.



Doamne, Dumnezeul meu,

strig cu dorul cel fierbinte

sã m-ajuţi în ceasul greu

sã pot merge înainte.



Uitã-Te la faţa mea.

Unsul Tãu eram, ştii bine.

Sunt un clipocit de stea

ce se stinge în ruşine.



Mulţi îmi zic : "O, de-ai fugi

de durere hãt departe !"

Dar în Casa Ta e-o zi

cât o mie-n altã parte.



Chiar în prag smerit de-aş sta

dacã Duhul Tãu mã ţine

nu mã tem în noaptea grea :

orice-ar fi eu sunt cu Tine !



Doamne, Scutul meu divin,

din furtuna cea grozavã

Tu m-ai mântuit deplin ...

Te iubesc şi-Ţi dãrui slavã !