Poezie De două mii de ani...

De două mii de ani...



De două mii de ani se luptă

Satan cu urmaşii lui Isus,

Şi-n bătălia ce-au de dus

În lupta lor neîntreruptă

Mulţi au căzut cu haina ruptă

Dar s-au sculat, cu ţinta sus.



În lupta lui înverşunată

De-a-i subjuga prin ispitiri,

Şi ai trânti-n nenorociri

Credinţa de-a fi defăimată

A cules roade câte-odată,

Şi-a triumfat prin amăgiri.



Dar focul care l-a aprins

De-a-i tortura şi a-i distruge

Prin metode, a-i constrânge

Nu-ntotdeauna i-a învins,

Ci prin credinţă, ei au stins

Voinţa lui prin jertfe-n sânge.



Pe eşafoduri, şi pe ruguri

Creştinii-au stat la datorie,

Cu viaţa au depus mărturie;

În aparenţă, rămaşi singuri

Stăpâni pe sine şi pe gânduri,

Credinţa, şi-au menţinut vie.



În Duhul Sfânt, Mângâietorul

Că pot răbda, s-au bucurat,

Pentrucă-n viaţă-au suportat

Pentru Hristos, Mântuitorul,

Cel ce le-a fost Izbăvitorul

Din vraja morţii, din păcat.



Flavius Laurian Duverna

21 septembrie 2012