Poezie UMBRELE CRUCII

UMBRELE CRUCII



Era o zi cu cer fierbinte.

Printre smochinii înfloriţi

urcai smerit, Isuse sfinte.

Urcai cu dorul Tãu sublim,

cu o iubire de pãrinte

mergând cãtre Ierusalim.

Dar ucenicii Tãi iubiţi

veneau pe drum fãrã cuvinte

prea îngroziţi.



Iar Tu le-ai spus atuncea : "Iatã,

ca-n vremea vechilor martiri

Noi ne suim cãtre cetatea

dumnezeeştii împliniri.

Cãci ca şi Abel din vechime,

la fel ca toţi urmaşii lui,

va fi dat morţii de mulţime

Mesia, Fiul Omului.



Preoţii cei de frunte, scribii,

cei fãrã crez şi fãrã teamã,

ei, cãrturarii, fariseii,

stãpâni pe gloata cea umilã,

ei Îi vor cere condamnarea

şi Îi vor sfâşia spinarea



fãrã sfialã, fãrã milã.

Şi-n hohot se vor bucura.

Însã a treia zi, minune,

Cel rãstignit va învia !"