Poezie Dezamăgire (3)

DEZAMĂGIRE



Durerea morţii M-a cuprins

şi n-am nicio salvare.

Pe cruce trupul Meu e-ntins

plin de dureri amare.



Mã uit şi vãd în jurul Meu

batjocurã şi groazã.

Şi totuşi în necazul greu

Eli Îmi stã de pazã.



Iar vântul s-a oprit pe deal

durerea sã-Mi aline.

Şi noi talazuri val cu val

trec iarãşi peste Mine.



În înãlţimi de nepãtruns

stea lângã stea suspinã.

În norii negri s-a ascuns

a soarelui luminã.



Ah, unde eşti Pãrinte bun ?

Aş vrea o mângâiere !

Cãci nişte tauri Mã rãpun

şi-Mi dau oţet şi fiere.



Puterea Mea Mi s-a sleit

şi inima-i ca ceara.

Câini rãi pe deal M-au încolţit

şi-Mi fac mai grea povara.



Ei mâinile Mi le-au strãpuns

pândindu-Mã cu urã.

Dar Eu sunt, Doamne, al Tãu Uns -

cum scrie în Scripturã.



Deci, nu Mã lepãda de tot

ci scapã-Mã de fiare !

Cãci Tu eşti Domnul Savaot

cel plin de îndurare.