Poezie CANTAREA LUI ISUS

CÂNTAREA LUI ISUS



În noaptea arestãrii Sale

Isus a înãlţat cântare

din sufletu-I plin de durere

pentru a noastrã mângâiere.



Se-apropia astfel de cruce,

de viaţa noastrã din rãscruce

cu imnuri noi copleşitoare

ce rãsunau ca o chemare.



Şi ucenicii toţi cântarã

atunci, nu pentru prima oarã,

privindu-L cu nedumerire

ne-nţelegând a Lui iubire.



Iubirea cântã şi-n furtunã

şi vremea rea o face bunã

nutrind mereu nãdejdi curate

de adevãr şi de dreptate.



Prin rugãciune şi cântare,

prin suferinţa Lui cea mare

ne-a ridicat El mântuire

şi-a pus în noi o nouã fire.



Cântarea dulce-a Învierii

ne-aduce stropii mângâierii.

Iar cei aflaţi în suferinţă

prin ea pot creşte în credinţă.



Nu-ţi atârna harpa pe ramuri

umbrit de-ale tristeţii flamuri.

Deschide-ţi gura spre cântare

cãci viaţa ta e-o sãrbãtoare.



Cântarea lui Isus se-nvaţă

în orice zi de dimineaţă

cât dragostea-I se înfiripã

în inimã cu orice clipã.



Sã zbori odihnitor ca vântul

şi, totuşi, sã nu uiţi pãmântul

pe care El mereu te cheamã

sã-I poţi fi frate, sorã, mamã.



Iar când nu ştii ce se petrece

cu viaţa ta ce-ţi pare rece

cântarea lui Isus seninã

sã-ţi dea şi pace şi luminã.

*

Cântarea Ta, o, Doamne Sfinte

m-ajutã s-o iubesc fierbinte

şi s-o trãiesc în fapte bune

ce vin din Cer prin rugãciune!



Tu ai cântat naintea morţii

sã ne îndrepţi spre Viaţă sorţii.

Ţi-aduc a mea recunoştinţă

pentru eterna biruinţã !