Poezie GEAMĂTUL ROBILOR

GEAMĂTUL ROBILOR



(După Ps.79=



Cu toate cã strãinii nãvãlirã

în moştenirea noastrã ce ne-ai dat

şi Templul sfânt cu urã-l pustiirã

şi-al Tãu popor pierit-a sfâşiat,

noi, cei atinşi de aspra Ta urgie,

cãzuţi ca floarea-n negrul uragan,

noi tot vom lãuda cu bucurie

puterea Ta de Domn şi Suveran.



Cu toate cã împãrãţii strãine

ne-au subjugat mereu şi ne-au distrus

şi fãr'delegile ne-au depãrtat de Tine

şi de iubirea blândului Isus,

noi, cei purtaţi de valurile mãrii

în cele patru depãrtate zãri,

noi totuşi vom nãlţa belşugul Îndurãrii

în rugile smerite şi-n cântãri.



Cu toate cã popoarele vor zice

c-un aer de-ngâmfare în obraz :

"Dar unde-i Dumnezeul lor ferice

de nu-i scuteşte de acest necaz ?",

noi adevãrul sfânt îl vom susţine

cã Tu conduci întregul Univers

şi Te-ngrijeşti de pãsãri şi jivine,

dar Tu veghezi şi-al vieţii noastre mers.



Cu toate cã nu cerem rãzbunarea

duşmanilor care ne-au subjugat

şi ne-au umplut de doliu închinarea

şi de venin al inimii oftat,

noi totuşi, Doamne, aşteptãm dreptatea

care-o vesteai lui Moise-atunci din rug

prin Jertfa Ta sã dãrui libertatea

celor ce zac în al robiei jug.



Şi dacã nu putem striga în rugã

cãci mare-i rana inimii din piept,

iar în urechi cel rãu mereu îndrugã

minciuni cã nu existã drumul drept,

noi totuşi, Doamne, vrem o mângâiere

s-ajungã azi în inima-Ţi de Om

mãcar un singur geamãt de durere

din cel mai mic şi ne-nsemnat atom !



Om al durerii şi al suferinţei

care-ai purtat pãcatul nostru greu

sã smulgi murind cununa biruinţei

din gheara neagrã a lui Aşmodeu,

noi Te rugãm nu-Ţi mai aduce-aminte

potopul nostru de nelegiuiri

ci dã-ne azi, în dragostea-Ţi fierbinte,

rodul bogatei Tale mântuiri !