Poezie SUB CRUCE

SUB CRUCE



Când sunt de drumuri istovit

Şi sufletul mi-e plin de jale

Te-aştept, Isus, cu duh smerit

sub umbra grea a crucii Tale.



Azi crucea mã apasã greu.

Pãstrez în mine doruri sfinte.

Şi lupt s-ajung la Dumnezeu

chiar şi prin rugi fãrã cuvinte.



Mulţi din urmaşii Tãi, Isus,

Ţi-au pãrãsit de mult iubirea

când duhul lumii i-a rãpus

sfidându-le neprihãnirea.



Pe cruce Tu ai fost strãpuns.

Fiorul iarãşi mã pãtrunde

cãci tauri negri Te-au împuns

cu cornul urii furibunde.



O altã rugãminte n-am :

mã-ndrept spre Tine ca tâlharul,

ca fiu pierdut de-al lui Avraam

ce-n tainã Îţi implorã harul.



O inimã mai bunã-n piept

doar pentru Tine de-azi sã batã.

Din dragoste, pe drumul drept,

s-ascult porunca Ta curatã.



Durerea parcã mi-a trecut

de când Ţi-am ascultat Cuvântul,

de când mi-ai şters al meu trecut

şi inima mi-o umple cântul.



Un psalm ceresc, un dulce cânt

sã-mi fie, Doamne, orice fapte.

Sã nu mã stingã niciun vânt

când va sufla nebun în noapte.



De-a crucii ranã neînfrânt,

sã ţin cãrarea Ta divinã,

sfârşindu-mi traiul pe pãmânt

s-ajung în Ţara de luminã.