Poezie EPAFRAS

EPAFRAS



Coloseni unu cu şapte

ne prezintã un bãrbat

ce-aşeza credinţa-n fapte

şi-n spãrturi, prin rugi, a stat.



Şi la bune şi la rele

el a stat lângã Isus,

credincios în toate cele

cerului care l-a uns.



Într-o lume de furtunã

ce-l privea ca pe un ciob

el cu Pavel împreunã

a lucrat precum un rob.



S-a luptat în rugãciune

pentru mulţi creştini de-atunci

şi dorea ca sã-i adune

ca şi florile din lunci.



Râvna lui cea încercatã

i-a încurajat pe mulţi

oferind prin viaţa toatã

o plãcere sã-l asculţi.



"Stãruieşte-n voia sfântã !,

el spunea adeseori.

Iar când vin necazuri cântã

Celui mai presus de nori.



N-aştepta desãvârşirea

dacã tu nu vrei sã creşti

şi respingi mereu Iubirea

ce-a venit din slãvi cereşti."



Luptãtor, ostaş de frunte,

Epafras era mereu

ca un Moise sus pe munte

mijlocind spre Dumnezeu.



Credincioşii toţi sã ştie

chiar când ceru-i plin de nori

cã Isus din veşnicie

vrea prin Duhul luptãtori :



luptãtori cu-nvãţãtura

şi cu ruga ceas de ceas,

oameni ce cunosc Scriptura

şi-o-mplinesc la orice pas.



Vino sorã, vino frate,

la Isus ca brav ostaş !

Domnul vrea, prin noi, şi poate

sã-l zdrobeascã pe Vrãjmaş.



Dacã vrem ca-n veşnicie

sã ne-nveşmântãm cu crini,

sã urmãm cu bucurie

pilda primilor creştini !...