Poezie CREDINŢA TA

CREDINŢA TA



Credinţa Ta, Isuse dulce,

sã-mi fie scut şi adãpost

cum ucenicilor prin lume

Tu Însuţi pãzitor le-ai fost.



Credinţa Ta sã-mi dea putere

sã Te slãvesc înflãcãrat

şi când mi-e cerul plin de soare

şi-atunci când noaptea s-a lãsat.



Credinţa Ta sã mã înveţe

cum trebuie sã Te slujesc

şi-n cea mai mare sãrãcie

dar şi-n belşugul pãmântesc.



Credinţa Ta, doar ea sã-mi spunã

iubind ca Tine cum sã fiu

un rob smerit care slujeşte

dar poartã inimã de fiu.



Credinţa Ta e-atât de sfântã !

Prin ea mã uit în Paradis

şi vãd Cetatea cea eternã

în cel mai plin de glorii vis.



Credinţa Ta doresc, Isuse,

s-o apãr şi s-o cânt mereu

cãci ea mi-aduce stropi de soare

oricând urcuşul mi-este greu.



Credinţa Ta sã-mi umple viaţa

pânã în clipa când Isus

Tu vei veni în slavã mare

sã zbor şi eu cu Tine sus !