Poezie Tu mi-ai purtat Doamne de grijă!

Tu mi-ai purtat Doamne de grijă!



Tu mi-ai purtat Doamne de grijă

Din ziua naşterii-mi, cele fireşti,

Şi, deşi nu sunt, decât o schijă

De proiectil spart, mă copleşeşti

Prin dragostea…ce-mi dăruieşti.



O! Trăindu-mi viaţa ce mi-ai dat

Galeş, am cunoscut al ei suspin,

Spre Tine-atunci m-am îndreptat

Cu-n gol în suflet, vrându-l plin

De-al Tău cuvant, sfânt şi divin!



Pe-al vieţii drum Tu m-ai purtat

Şi-asupra-mi ai vegheat întruna,

De am fost trist, m-am consolat

Cu-al Tău cuvânt…întotdeauna

Luptându-mă, să-nving furtuna.



Cu mine-ai fost în mersul vieţii

Prin vremi cu ploaie şi furtună;

Trecând prin norul greu al ceţii

Când toate vreau să mă răpună,

Spre cer pornit-am...împreună!



Si-am cunoscut cu drag iubirea

Ce sus la Golgota, Ea S-a jertfit,

Pentru-a-mi vesti, că mântuirea

Prin chin de moarte a-ndeplinit

Iertarea, păcatu-mi fiind ispăşit!



Flavius Laurian Duverna

30 mai 2011