Poezie Ai crezut că ai prieteni

Ai crezut că ai prieteni

Să te-ajute în necaz

Dar în clipe de-ncercare

Când curg lacrimi pe obraz

Te trezeşti tot fără sprijin

Cei din juru-ţi s-au rărit

Fiecare cu –a lui treburi

Tu rămas-ai părăsit.



Te frămânţi în stânga, dreapta

Ca să cauţi ajutor

Tu aştepţi o izbăvire,

Un prieten salvator

Tu aştepţi o mână-ntinsă

Un umăr să te sprijine

Când te vezi tot singur însă

Pribegeşti printre suspine.



Însă uite deodată

Vine sfântul Dumnezeu

El e cel ce grija-ţi poartă

Findcă eşti copilul său

Nu privi la oameni dară

Când te afli în necaz

Şi când lacrimi grele iară

Îţi brăzdează al tău obraz.



Roagă-te cu stăruinţă

Către bunul Dumnezeu

Te apleacă cu credinţă

Să te-ajute-n ceasul greu

Nimeni în această lume

Nu-i aşa de credincios

Cum e pentru fiecare

Dumnezeu, Isus Cristos!



amin