Poezie Ataşament

ATAŞAMENT



Nu mă duc de lângă Tine

O, Păstorule iubit

Numai braţul Tău mă ţine

Când puterea mi-a slăbit...



Mă conduci la apa lină

Din izvorul cristalin

Îmi dai linişte deplină

Stau cu Tine-n orice chin.



Cum să mă despart de harul

Ce din bezna grea m-a scos?

Nu pot refuza paharul

Cu-al Tău dar miraculos.



Când veni-vor oşti haine

Să-mi răpească dorul sfânt

Braţul Tău vânjos mă ţine

Să rămân în Legământ.



De-ar veni chiar Stăpânirea

Să mă lege de-un stâlp gros

Spre-a-mi alege ca ghid firea

Aş răspunde: „Nu-s fricos!”



Oriunde m-ar duce paşii

De pribeag în lumea rea

Mă vor ocroti arcaşii

Ce-s trimişi cu noi să stea.



Ştiu c-ademeniri veni-vor

Să m-atragă în neant

Dar prin negură şi vifor

Înfrunt omul arogant,



Şi-Ţi slujesc cu consacrare

Orice mi s-ar întâmpla

Pot culege perle rare

Când posed prezenţa Ta.



Nu mă duc de lângă Tine

Foarte hotărât o spun

Căci m-ai smuls din mâini haine

O, Păstor preablând şi bun.



gc/ 28 Mai, 2011