Poezie ISUS UMBLĂ PE MARE

ISUS UMBLÃ PE MARE



Matei 14.22-33;

Marcu 6.45-52;

Ioan 6.16-21



Când privesc Marea Galil

în tãcerea înserãrii

simt în piept un dor umil

de corabia salvãrii.



Şi-aud glasuri care vin

ca un zumzet de albine.

Ţãrmul mãrii este plin

de chemãrile divine.



Ucenicii pãrãsesc

malul mãrii agitate.

Şi acum în larg vâslesc

plini de zel şi pietate.



Domnul urcã pe-nserat'

pe un munte sã Se roage.

Cerul iarãşi s-a-nnorat

iar mulţimea se retrage.



Prin talazuri de furtuni

ucenicii se-avântarã.

Plin de semne şi minuni

Mesia Isus coboarã.



El pãşind ca un Stãpân

peste-nfuriata mare

pe sub talpa Lui rãmân

apele ca o cãrare.



Se apropie uşor

ca o umbrã peste ape,

ca suspinul unui dor

care vine mai aproape.



Vântul bate furios

în corabia cea micã.

Frigul te pãtrunde-n os.

Ucenicilor li-e fricã.



Vãd pe Domnul lor umblând

ca o umbrã peste mare.

El pãşea pe val cu gând

sã-i supunã la-ncercare.



Plini de spaimã au ţipat

cãci credeau cã-i o stafie.

"Eu sunt !", Domnul le-a strigat.

"Nu vã temeţi de urgie !"



"Doamne, dacã Tu vorbeşti,

zise Petru de aproape,

vreau acum sã porunceşti

sã Te întâlnesc pe ape !"



"Vino !", Domnul i-a grãit.

Petru fãrã şovãire

peste mare a pãşit

aţintind a lui privire



la Pãstorul cel divin.

Petru merse prin credinţă.

Şi când a crezut deplin

parte-avu de biruinţă.



Dar cum a privit în jos

spre-ale mãrii negre unde

şi la vântul furios

a-nceput sã se afunde.



Şi deodatã a strigat :

"Doamne, scapã-mã !" În grabã

Domnul mâna Sa i-a dat.

"Pentru ce atât de slabã



ţi-e credinţa ce-ai primit ?"

Şi-n corabie intrarã.

Vântul nopţii s-a oprit.

Ucenicii se-aşezarã.



Toţi erau înmãrmuriţi.

Şi cum ziua sta s-aparã

la Isus priveau uimiţi

şi apoi I se-nchinarã :



"Doamne, Fiul Celui Sfânt,

Sol divin al îndurãrii,

Tu eşti veşnicul Cuvânt

care-a pus hotare mãrii !"

*



Frate ce te-afunzi rãpus

gata sã te-neci în ape,

strigã-L grabnic pe Isus

şi El vine sã te scape !



Domnul face azi minuni :

te ridicã din vâltoare.

El e-o Stâncã în furtuni

şi-o Luminã pe cãrare.